O parte din univers…
A fost o data o parte din univers in care eram si eu…
Un personaj normal care cu greu se dezlipeste de banalul univers.Un personaj care isi urma linia pana cand a aparut un macaz pe care l-a trecut dar din pacate a luat-o pe o linie moarta si rujinita, paralela cu linia de mare viteza…Macazul a mai fost trecut o data dar atunci nu s-a intamplat acest lucru.
Nu de mult am aflat ca am luat-o pe linia aia ruginita, noroc ca mi-am dat seama la timp. Am fost fortat sa ma uit in jos sa vad ca rotile trenului in care eram franau. Linia era ruginita de un mic virus care nu iti dai seama decat daca la un moment dat intrebi mecanicul daca chiar exista si daca il chiar ai.
Ma bucur ca am aflat ca am HIV, nu ma bucur ca am facut gresala sa o fac neprotejat a doua oara in viata mea.Lucru care mi-a schimbat putin viata…
Ma simt mai interiorizat si mai responsabil…Norocul meu vine din cei din jur care ma fac de fiecare data sa gasesc un motiv sa merg inainte nu neaparat cu optimism ci sa merg…motivele le aflu pe parcurs si imi gasesc de fiecare data un scop de care sa ma agat.Cam atat deocamdata….
P.S.Acest blog este despre mine si despre noi.Nu faceti gresala fatala de a intalni un macaz in viata, opriti-va la timp pentru a nu fi parte din acest mic univers.
Frumos scris…si ma regasesc si eu in trairile pe care le-ai impartasit mai sus. Cred ca macazul despre care vorbesti nu poate fi in totalitate ocolit cu buna stiinta dinainte…el apare (sau ele apar) cu siguranta in vietile tuturor poate zilnic….importanta este cred si ”viteza” cu care treci peste el, si sa nu uitam ”acarul” care stie dinaite pe ce linie ne deviaza….prin acar sugerez oarecum acea persoana de langa noi, pe care o iubim la momentul respectiv, sau credem ca e speciala pentru noi si in care avem multa incredere…sau pe care o vedem pentru prima data si ne fascineaza atat de mult incat ne lasam ‘’sina” in mainile ei. Si din combinatia asta poate iesi un drum in doi, placut, fascinant, cu suspans, descoperiri reciproce, romantic dar si cu urcusuri si coborasuri, etc. mai lung sau mai scurt…depinde cat de mult ne dorim si ne simtim bine pe drumul respectiv. A doua varianta este este cea pe care suntem acum….un drum greu, pe o sina ruginita, pe care nu poti circula cu mare viteza, pentru ca trebuie sa fii atent la tine in primul rand, la conditia ta (fizica si psihica), si ce este mai rau e ca depinzi de un sistem care sa te ghideze, sa iti reimprospateze ”combustibilul” si sa te intretina in stare de functionare…Dar mergem inainte, luam fiecare zi asa cum este, si ne bucuram parca mai mult de maruntisurile vietii de zi cu zi, suntem mai buni, mai intelegatori, mai cumpatati (sau nu), si ne ducem crucea asta cu zambetul pe buze pentru marea majoritate a publicului ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si am calatori toti pe aceeasi sina a vietii fara griji si fara prea multe limite.